Date personale:

Născut la Iaşi, la 7 februarie 1932, studii la Iaşi şi Bucureşti (Facultatea de Litere, apoi Facultatea de Istoria şi Teoria Artei ).De timpuriu experienţe cu caracter formator, întâlniri cu mari artişti precum Henry H. Catargi, Gh.D. Anghel,Alexandru Ciucurencu; frecventarea unor magiştrii ai cercetării umanistice: profesorii G. Oprescu şi, mai ales, G. Călinescu, în cei câţiva ani de ucenicie (1958-1962) la Institutul de Istorie Literară, condus de ilustrul critic.

Titluri:

  • Ambasador la UNESCO între 1990 și 2001; membru și vice-președinte al Consiliului Executiv; președinte al Comitetului pentru Organizații nonguvernamentale (ONG), 1999-2001;
  • Președinte al Congresului Uniunii Latine, în perioada 1992-1994 şi 1998-1999 în care calitate a deschis Congresul de la Lisabona, unde s-au redefinit ţelurile proprii acestei Organizaţii interguvernamentale; ulterior, membru al Consiliului Executiv.
  • Preşedinte de onoare al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Artă (AICA), după ce i-a fost preşedinte activ până în 1984.
  • Din 1999, membru al Consiliului de Administraţie şi al Comitetului Executiv FIPC (Fondul Internaţional pentru Promovarea Culturii).
  • Vice-preşedinte al Întâlnirilor Internaţionale ale Audiovizualului Ştiinţific „Imagine şi ştiinţă”, reunind anual, zeci de televiziuni, reţele de radio, şi edituri, pentru confruntări ce culminează în săli istorice de pe Turnul Eiffel şi la UNESCO (Paris, din 1993,împreună cu Jean-Claude Cariérre, Jean Marie Cavadà, Jean Rouch, etc.).
  • Preşedinte de onoare al Consiliului Mondial pentru Editarea şi Cercetarea Artei (CAMERA), împreună cu William Klein şi Giulio Macchi.
  • Membru corespondent al Academiei Române; membru al Academiei Europene de Ştiinţe, Litere şi Arte; membru al Academiei de Poezie, creată la Verona.
  • Doctor Honoris Causa al Universităţii de Artă „George Enescu”, din Iaşi.
  • Membru fondator și membru al Biroului, Academia Latinității. Responsabil științific al Colocviului „România- frontieră orientală al Latinității” (București, Sinaia, 2000).
  • Responsabil din 1963, redactor-şef până în 1990 şi, ulterior, director onorar al revistei lunare Secolul 20 ( Bucureşti) , consacrată literaturii universale şi dialogului între arte, în întreaga lume; constituind, de-a lungul anilor, o veritabilă bibliotecă, în jur de 400 de numere, ce totalizează circa 80.000 de pagini- traduceri, interviuri, exegeze, variaţiuni grafice şi ilustraţii. Premiu pentru „Cea mai bunărevistă de artă şi literatură”, la Festivalul Internaţional „Georges Pompidou”, 1987, având aprecierile unor mari personalităţi: George Steiner, Eugenio Montale, Eugène Ionesco, René Berger, Ernesto Sabato, Henry Moore, Giancarlo Vigorelli, Pierre Emmanuel, Giulio Carlo Argan, Georges Charbonnier, GeorgioBassani.

Principale cărți:

  • Critică și cultură, 1967
  • Geografii spirituale, 1973
  • Nostalgia sintezei, 1984
  • Peintres roumains, UNESCO, I, 1963; II, 1965
  • Brâncuși ou l’ anonymat du genie, 1967
  • Paris, cu fotografii de Dan Er. Grigorescu, 1970
  • Calder, variations sur le theme Homo faber, 1973

Eseuri, în română, franceză și italiană:

  • Picasso – între Arlechin şi Minotaur;
  • Inteligenţă şi creaţie;
  • Stendhal, un apel la multiplicitate;
  • Omul ca desen în spaţiu;
  • Pe urmele lui Brâncuşi-vitalitatea Ideii;
  • Patior ergo sum;
  • O duminică românească;
  • Planeta grădinilor;
  • Poetica insulei;
  • Revelatorul globului;
  • Mărul şi soarele;
  • Germinaţii cosmice;
  • Scufundarea imemorială – note despre imaginarul latino-american;
  • Atlas trece prin Elveţia;
  • Giacometti- disciplina abiselor;
  • Rigoare şi îndrăzneală novatoare;
  • O instanţă a cugetului- studiul;
  • Istoria care se deschide;
  • Navigaţiuni veneţiene;
  • Europa lecturii;
  • Himera cărţii absolute;
  • O arheologie morală;
  • Sculptura şi sensul primordialului;
  • Milenii de umanitate;

Studii şi prefețe:

Foarte numeroase prezentări, mai ales de artişti contemporani, cu ocazia unor expoziţii importante pe care le-a vernisat la Muzeul Naţional de Artă al României, la Muzeul Kalinderu, la Dalles şi în sălile Teatrului Naţional, la Musée des Arts et Traditions Populaires, la Palatul UNESCO şi Fondation d’Europe în Paris, la Palatul Naţiunilor din Geneva, la Muzeul San Carlos din Mexico City, la Musée Archelogique Cimiez din Nisa, la Santa Maria del Popolo în Roma ( „Una Bisanzio latina”), la Muzeul Mucsarnok din Budapesta, la Bienalle du Gemmail din Tours, la Atena şi în Finlanda, la Bourges, Poitiers, Chalons-en-Champagne, la Centrele şi Institutele de Cultură română din Paris, Roma şi Veneţia.

Au făcut obiectul unor atare perspective sintetice, talente din varii generaţii: H.H. Catargi şi Al.Ciucurencu, Michaela Eleutheriade, Margareta Sterian, Mimi Podeanu şi Ligia Macovei, Militza Petraşcu, Vida Geza, C. Popovici şi G. Apostu, Ion Bitzan, Pavel Codiţă, Ion Pacea şi Ion Gheorghiu,Octav Grigorescu şi Horia Bernea, Wanda Sachelarie-Vladimirescu, Geta Brătescu, Ovidiu şi Sultana Maitec, Ion Nicodim, Virgil Almăşanu,Benedict Gănescu, Viorel Mărginean, Sorin Dumitrescu, Silvia Radu, Napoleon Tiron, Mircea Spătaru, Neculai Păduraru, Marin Gherasim,Constantin Flondor, Ilie Boca, Alexandru Chira, Dienes Attila, Mariana Macri, Doina Levintza şi Ştefan Râmniceanu, Wanda Mihuleac, Doru Covrig,Dorin Creţu şi Dan Hatmanu.

Organizator de Conferinţe şi Colocvii:

  • Organizator al manifestărilor celebrând „Centenarul Tristan Tzara” la UNESCO (1996); documente, expoziție de artă în succesiunea inspiracției dadaiste, spectacole de teatru, concert şi evocare cinematografică; asociind UNESCO, prin mesajul Directorului general Federico Mayor, la Sesiunea Academiei Române şi deschizând expoziția aniversară de la Dalles.
  • Moderator al Sesiunii Tristan Tzara la Institutul Franței (Academie des Inscriptions et Belles Lettres), 1996
  • Reprezentant al Directorului general UNESCO pentru a deschide lucrările Colocviului „Stendhall şi Rusia” (Moscova, 1993), alături de Michel Crouzet, Georges Nivat, etc., ale Colocviului „Imaginarul mediteranean” (Grenoble, 1995, cu Predrag Matveevitch, Salah Stetie şi Marin Sorescu, în a cărui amintire este închinat volumul cu acest titlu).
  • Reprezentant al Directorului general UNESCO pentru a lansa expoziția „Marcel Carné, enfant du Paradis” (Veneţia, Muzeul Correr, 1996).
  • Organizator al Conferinței Internaţionale „Sud- Estul European, răscruce de civilizaţii” (UNESCO, în colaborare cu AIESEE, Paris, 1998) care a mobilizat, într-un cadru solemn, competenţe remarcabile (André Guillou, Jacques Lacarrière, Vassilis Vassilikos, Tzvetan Todorov, Răzvan Theodorescu, Jagoda Buic, Iannis Kokkos).
  • Organizatorul serii extraordinare „Întoarcere la UNESCO” marcată prin expoziţii de artă plastică şi un amplu spectacol de muzică şi teatru ,care au investit hall-ul şi prinicipalul auditorium din Palatul Fontenoy în faţa prim-ministrului României, a ministrului Culturii şi a unui public de peste 2000 de persoane (octombrie 1990).
  • Organizatorul manifestării extraordinare închinate prieteniei franco-române la Adunarea Națională a Franţei, la invitaţia preşedintelui Laurent Fabius (ianuarie, 1990).
  • Organizator al Omagiului „Mircea Eliade şi E.M. Cioran”, UNESCO, 1992. Cu Federico Mayor, Paul Ricoeur, Hubert Nyssen, Dominique Fernandez, Constantin Tacou, George Banu; într-o ambianţă vizuală inspirată de cei doi gânditori români, cu opere de Ion Nicodim, Sultana şi Ovidiu Maitec, Wanda Mihuleac.
  • Preşedinte al Grupului celor 54 State francofone la UNESCO; în această calitate, coordonator al Zilei Mondiale a Francofoniei (Marele Auditorium, martie 1998, în prezenţa Secretarului general Boutros Boutros Ghali)
  • Participant la Colocviile Internaţionale despre Afro-latinitate (Rio de Janeiro, 2001) şi Valorile latine în raportul cu patrimoniul islamic.
  • Printre distincțiile naționale și internaționale care i s-au acordat, se numără:
    • Premiul pentru Critica de Artă (București, 1966)
    • Marele Premiu al Uniunii Artiștilor (București, 1975)
    • Premiul pentru Critică, din partea Uniunii Scriitorilor (București, 1974 și 1984)
    • Premiul pentru calitatea comentariului în filmul de artă (București, 1975)
    • Medalia aur Tre Oci (Veneția, 1982)
    • Premiul internațional al Celei Mai Bune Reviste de Artă și Literatură (Paris, 1987)
    • Medaliile Picasso și Miro
    • Medalia „50 de ani de UNESCO”, pentru calitatea și fervoarea imaginativă a angajării sale culturale
    • Medalia Patriarhului Ecumenic al Constantinopolului
    • Medalia Orașului Verona
    • Medalia și Cetățenia de Onoare a Orașului Nice
    • Ordinul „Meritul cultural” și Ordinul „Steaua României”.

Dan Hăulică și-a făcut o asiduă datorie din participarea ferventă, nu protocolară, la orice reculeasă invocație sortită să-i aducă printre noi pe aceia care ne-au premers destoinic. Omagieri festive sau Sesiuni de lucru având atingere cu asemenea reputații perene l-au găsit totdeauna disponibil, G. Călinescu, în primul rând, Ochiul prodigios al lui Al. Ciucurencu, cariera longevivă a lui Ion Irimescu ori neliniștile lui Mircea Eliade.

Epoca noastră și tensiunea etic-estetic își așteaptă transpunerea editorial. Coordonând aceste acțiuni, ca președinte al Fundației „Credință și Creație”, este convins că-și împlinește o misiune ce se cade continuată neșovăielnic, cu îndrăzneala proprie cauzelor nobile; și cu bucuria liniștită că ne găsim în câmpul unor valori ce merită o salutară proiecție, spre sufletul tineretului de azi și de mâine.

Principalele activități internaționale:

A prezidat şi dirijat numeroase colocvii:

  • Picasso – celebrarea centenarului, Paris 1981
  • Destinul artei epocii noastre, Lisabona 1984
  • Integrarea artelor în arhitectură, Praga 1987
  • H. Focillon și solidaritatea intelectuală europeană, București 1993
  • Stendhal și Rusia, Moscova 1994
  • Dialectica raportului între nord și sud, Helsinki 1983
  • Identitatea artistică a unui continent, Caracas 1983
  • Lumea greacă și arta contemporană, Delphos-Athena 1984
  • Congresul „Arta contemporană și arta populară”, Moscova 1982, ș.a.

Despre această autoritate de reputaţie mondială,care a ştiut ca nimeni altul să sustragă de sub influenţa politicului, formele şi conţinutul artei autentice, ţinând creaţia în afara Cântării României, într-o perioadă când totul părea pierdut( 1974-1990), confirmând aforismul că vorba fie rostită, fie scrisă, este haina gândului, găsind mereu prilejul de a aminti conştiinţei publice statornicia adevăratelor valori, de largă respiraţie,dându-ne nouă,generaţiilor urmaşe, repere axiologice de mare anvergură, despre o asemenea autoritate n-ar mai trebui spus nimic. Simpla enumerare a funcţiilor, deţinute de Domnia Sa de-a lungul timpului, este departe de a contura statura acestei personalităţi de excepţie, în ansamblul culturii de la finele secolului XX şi începutul secolului XXI. Militant discret dar tenace, cum bine observa cineva, posedând acea diplomaţie şi acel talent de care dau dovadă spiritele alese, Dan Hăulică a ştiut să ţeasă în slujba culturii române reţele de amiciţii în cercurile intelectuale şi artistice internaţionale, sesizând confluenţele dintre culturii dincolo şi dedesubtul diferenţelor de limbă şi a contingenţelor istorice. Totul făcut nu din obligaţie ci din vocaţie, bazându-se pe o erudiţie enciclopedică,la care a trudit, dovedind un simţ etic şi estetic bine ancorat la filoanele de aur ale umanităţii. Fundaţiei Culturale ArtSociety i-a surâs norocul să-i fie Preşedinte de Onoare.

UA-19131365-1